Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu am un obicei foarte ciudat.
Când mi s-au epuizat anumite provizii, când am nevoie de ceva de la piaţă, când doar trec prin piaţă, pentru a vedea cum evoluează preţurile şi de la tarabe sau de pe la colţuri mă-mbie femei bătrâne de la ţară (zău, că-s de la ţară) simt nevoia să mă disculp: "sunt de la ţară" le spun, d-aia nu cumpăr, se-nţelege. Şi totuşi simt nevoia să îmi cer scuze-ntr-un fel, pentru că nu dau un bănuţ pe-o legătură de ceapă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu