luni, 7 ianuarie 2013

Toma Necredinciosul

     Recunosc, acum câţiva ani am probat "şmecheria" cu busuiocul. Am luat apă de la pompă si-am pus în ea un fir de busuioc. Am apa şi azi şi nu şi-a schimbat gustul.
    Recunosc, am pus câţiva mililitri de aghiazmă şi apoi până la o jumătate de litru, apă. La fel, o am şi-n ziua de azi.
    Toate astea le-am făcut într-o zi de 6 Ianuarie, în ani diferiţi.
    Bun, eu recunosc, dar poate să-mi spună si mie cineva, dintre persoanele, care declar că nu cred, de ce mai iau aghiazmă?Poate?! Ştiţi voi pe cineva, care v-a spus? Că eu nu ştiu, eu primesc numai explicaţii ca cele, pe care mi le-au dat colegele, pentru boabele de struguri de anul nou. Adică: nimic. Le-au mâncat c-aşa a zis la tv, dar de ce şi pentru ce, n-au habar. Iau aghiazmă că ia toată lumea, dar eu nu cred. Ăăăă?!
   Eu am ajuns la o concluzie, de multă vreme, dacă la fiecare sărbătoare creştinească, ar da câte ceva, ca ieri, bisericile ar fi mereu pline de "buni creştini". Serios, mă uitam la ei şi mă apuca râsul. Apoi plânsul, că nu-mi mai venea a râde, când vedeam atâta bătaie de joc.Cam asta a devenit credinţa, şi pentru unii şi pentru alţii, o sursă de negoţ sau cadouri.
   Îmi zise tata mai devreme, că pe la Constanţa au îmbuteliat aghiazma de ieri. Tata, care acum câteva zile i-a zis popii că el crede-n Dumnezeu, se duce-n vizită în  "casa Domnului", dar nu poate să stea la biserică.Şi-a-ncercat popa/ preotul să spună, cum că din cauza neputinţei fizice şi altele, dar tata nu s-a lăsat şi a insistat "nu, nu doar d-aia, dar ori mă rog, ori fac pe manechinul pentru privitoare" (să recunoaştem, ele-s mai abitir ca ei). Am râs, a râs şi el, dar cel mai mult a râs popa. Deci, să revenim, dădură aghiazmă îmbuteliată. Sincer, ăsta n-ar fi fost un bai, nu s-ar mai fi bătut "bunii creştini" precum cocoşii-n ring, pentru ea, doar că am  auzit c-a fost îmbuteliată cu o zi înainte. Păi, se contrazic singuri? Ori se botează apele de Bobotează, ori ce facem noi aici?!
   Mă gâdilă gândul să-i zic popii să le facă la muieri "loc pentru discuţii". Ştiţi cum e "locul pentru fumat"? Ei bine, aşa i-aş propune eu, să le facă afară "loc pentru discuţii", decât să stea mereu să le tot spună "vă rog frumos să faceţi linişte, alţii se roagă" sau "eu nu zic să nu vorbiţi, înţeleg că bărbaţii discută la cârciumă, dar voi doar aici vă întâlniţi şi vreţi să aflaţi de surat Veta, dar aţi putea merge afară şi când terminaţi, să reveniţi".
   Aşa că nu-mi e ruşine nici cu unii, nici cu alţii. Nici cu unele babe, nici cu unii popi, nici cu unii tineri, nici cu unii "buni creştini". Iau oamenii aşa cum sunt. Anul ăsta mi-am propus să fiu Zen.
   P.S- preocupate cu aghiazma şi "canalele mortuare" (cam aşa am înţeles că au devenit televiziunile, zilele astea), multe femei au uitat a sărbători Iordanul. Ce fraiere, era noaptea-n care puteau bea cât doreau şi dansa până picau. Mă scuzaţi, am uitat că-n zilele noastre, asta e obişnuinţă.
 

Niciun comentariu: