Ştiu, ar trebui râsul de Luni, dar de-atâta vreme doream a scrie, despre reţetele medicale, c-am tot amânat şi-acum au sosit alte vremuri cu alte anomalii, văzute. Aşa că, dacă tot am intrat pe tărâmul ăsta, să vă mai spun una, despre oameni cu suflet şi oameni cu altfel de suflet. Promit c-apoi vine Râsul de Luni (cel cu ha,ha, hi, ho, nu cu gheare).
Joia trecută (pffaii, parc-au trecut veacuri) am asistat la mai multe, printre care şi următoare:
- medic, infirmieră, pacient (92 de ani, purtător de baston). Medicul iese din lift ducând în mână geanta pacientului (ori rudă, ori relaţie, ori poate un pacient mai vechi), sună la uşa secţie, unde avea trebuinţă, intră şi o roagă pe infirmieră să stea lângă pacient. Cum se-nchide uşa după medic, infirmiera scoate telefonul şi "auzi, fată, vezi că-s cu doctorul (îi reţinusem numele) Q, nu pot să merg la cafea, am treabă, mergi tu cu...", ître timp apărând doctorul "lasă telefonul!", i-a zis, ca mai apoi să-i predea CI-ul pacientului şi să-i spună că insistă să stea cu pacientul până va fi chemată în interior, el părăşind etajul, pe scări. Pleacă medicul, infirmiera îşi reia povestirea "...nu, sunt cu un pacient, serios, am treabă, vin apoi, să văd cum scap", iar apoi foiala, pacientul între timp ne-a spus că are 92 de ani. Infirmiera intră pe secţie, lasă pacientul cu "sarsanaua" afară şi Dumnezeu cu mila. Trec cinci minute, trec zece, trec vreo 30, apare infirmiera, se-nfinge-n geantă, o ia şi sare direct în holul secţiei, strigând "hai, tataie, mişcă-te!". S-a mişcat săracul, a-ncercat să se ridice, dar n-a putut până n-a fost ajutat, nu de ea, de altele. Ea bătea precum Bocănilă din picior.
Şi una frumoasă, ca de final, aceiaşi secţie, dar un medic, o ea, care, vă dau cuvântul meu, nu pentru cum mi-a vorbit mie sau cum s-a comportat cu tatăl meu, mi-a lăsat impresia de om, ci pentru cum am văzut-o că-i tratează pe ceilalţi şi cum vorbea cu aomenii.
- Aceiaşi Joi, un pacient, de undeva din Vrancea, căruia i se făcea externarea, a fost întrebat de această DOAMNĂ: " îţi afc externarea, dar ai cu ce pleca? Vine cineva? Ai cum să iei legătura", iar când omul i-a răspuns "văd eu ce fac, doamnă, aştept pe hol, poate se descurcă de vreo maşină şi or sosi la noapte", doamna i-a zis "nu, dacă nu e nimeni acum, te trimit cu Salvarea. Vrei să mergi cu Salvarea?", "păi, vreau doamnă, dacă se poate şi e permis". Şi a fost, s-a putut, l-a trimis cu Salvarea.
Asta mă-ntreb: de ce unii pot şi alţii nu pot măcar a vorbi civilizat?!?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu