joi, 17 ianuarie 2013

De ne-nţeles.Din nou

    Când lucrezi într-un colectiv, e normal să laşi şi tu, să lase şi alţii şi tot aşa. Fie că e un colectiv compus din doar două persoane, fie din 13, dar aşa e frumos, ca să nu vă scoateţi ochii sau mai ştiu eu ce.
     Când în sala de mese sunteţi şapte-opt persoane, e normal (pentru unii, eu nu am timp să zăresc în laterale, ci doar în farfurie) să vezi ce are colegul de lângă. Cum poftei nu-i poţi comanda, dacă eşti una dintre persoanle pofticioase, e normal să ceri şi frumos să ţi se ofere să guşti. Bun, până aici am înţeles, dar, de ce tot eu sunt nesimţită, dacă:

  - aud acelaşi refren, despre încălzitul la microunde, zilnic, deşi eu nu-mi încălzesc la microunde (nici în recipient din plastic, nici în altceva), ci persoana, care ne ţine discursul şi zilnic îi spun "da, bine, ştiu că-s chioară".
   - dacă pe lângă mâncarea aferentă îmi iau şi salată verde, crudă şi te văd că salivezi şi-ti ofer, tu să o mănânci toată, apoi când te-ntreb ironic "a fost bună? Mâine iau mai multă?", tu să-mi spui "trebuia acrită mai mult" şi să nu te prinzi de ironia mea?
  - să-mi iau o pâine şi să-mi păstrez colţul, pentru a-mi face sandwich-ul de mai târziu (asta e, dacă intru la 8:30 şi pauza de masă e la 11:30, nu-mi ţine de foame până la 17, când mă-ndrept spre casă), să-mi ceri pâine şi când îţi ofer restul franzelei, tu să te-nfigi în colţul pus de o parte şi tot eu să fiu zgârcită, pentru că nu ţi-l dau?
   - dacă îmi iau orice altă salată, de morcov crud, de varză roşie murată, de sfeclă roşie, de ridichi negre, tu să te-nfigi în ea şi să-mi spui apoi că-i mai trebuia, ori sare, ori acreală, că nu e pe gustul tău, dar doar după ce te saturi?
   - de ce dacă-mi fac cafea, spui că trebuia să îmi fac ness, că beai şi tu?
   - de ce azi, când mi-am luat gogoşari, a trebuit s-aud "na, gogonele nu aveai? Iei doar ce îţi convine!"
   - de ce, când îmi iau şi câte un borcan de compot: visine- prima dată, s-aud "de cireşe nu aveai?", gutui cu mere- a doua oară şi iar s-aud "dar de cireşe chiar nu îţi iei". Şi nu doar asta, dar să mi se spună "ooo, te răsfeţi" şi apoi, când îi răspund "da, că am muncit astă vară" să mi se spună "dar cât de nesimţită eşti".
       De ce sunt eu nesimţită, pentru că sunt femei de vârsta mea sau mai mari, care-şi iau mâncarea, pe care o găsesc gătită de soacre? De ce, dacă eu am vrut ceva şi mi-am făcut ceva pe placul meu, iar ţie nu îţi place, mai atentezi la caserola mea? Cu ce sunt eu vinovată, că tu iei un borcan de 800 grame de salată de vinete şi o caserolă de icre, iar eu îmi iau mâncare gătită? De ce le răspund unora şi se simt lezate altele? Oare pentru că şi ele gândesc ca fiinţele alea minunate, care nu-s mulţumite de mâncarea mea, dar tot mi-o înfulecă? De ce le roade pe unele, grija, pentru că-mi iau şi felul unu şi felul doi şi mănânc şi altele, pe lângă, dar nu mă îngraş? De ce nu şi-or vedea ele de gătitul lor şi de masa copiiilor lor şi le-o sta mâncarea mea în cot?
      Că le dau răspunsuri acide, recunosc, dar de ce sunt tot eu nesimţită, asta nu-nţeleg. Aaaa, ştiu că-s nesimţită, datorită răspunsurilor, pe care le dau, dar dacă eu le dau, doar după ce-mi comentează ele, de ce doar eu sunt, de ce nu şi ele?
       P.S- ştiu că de multe ori, mulţi prea puţini oameni înţeleg ce vreau să spun, dar tocmai asta e, cine-nţelege mă cunoaşte cât de cât.

Niciun comentariu: