Am sosit în prima lună a anului. Celălalt an.
Cică Luna era Calmă. Soarele n-am habar, au trecut câteva ore până ne-am întâlnit. Probabil nu ne-am îndrăgit prea mult, d-aia nu ne iubim acum. Ce să-i faci, aşa o fi cu ăştia, născuţi noaptea. Şi conform Lunii Calme, cică fac totul făra tărăboi, am nevoie de retrageri periodice din lume (cam dese-n ultima vreme), c-aş avea un dezvoltat simţ al anticipării şi cred că după colţ e ceva bun (hmmm, după colţ nu ştiu ce să zic, dar prefer să văd partea plină a paharului, c-oricum se va goli), că-s adaptabilă şi că m-aş descurca în orice situaţie mi-ar oferi viaţa (de descurcat, nu ştiu, dar încerc), că nu mă plâng, dacă nu-mi convine ceva (ar cam trebui s-o fac, nu?).
Cică mă simt mai bine toamna, că s-ar potrivi la calităţile mele (care calităţi?) şi c-aş avea tendintă să mă izolez, în acest anotimp (parcă nu zice rău). Şi tot toamna aş gândi mai limpede şi c-aş fi mai productivă, pe măsură ce se răceşte timpul (deci, clar, eu cu Soarele nu ne iubim şi-s şi tută, când e el prin preajmă).
M-am născut într-o
Nu ştiu dacă Mercur era retrograd (dar pot afla, dacă vă interesează), Pluto dansa cu Venus şi altele, dar ştiu că nu mi-aş schimba data naşterii, dacă ar fi să aleg.
Nu mi-am aniversat niciodată noaptea de naştere şi nu-mi plac cadourile. Tocmai am aflat că-s alţii născuţi, în apropierea aceleiaşi zile, care gândesc la fel. Şi consider c-atunci urările ar trebui să le primească părinţii mei, ei au depus efortul de a mă concepe. Prefer o buruiană culeasă de pe şanţ, în locul unui buchet de trandafiri apretaţi. Prefer o piatră-n gură, decât o pupătură falsă. Simplu, nu?
M-am născut într-o noapte şi de atunci alerg prin viaţă. Într-o zi o să mi se spună să mă opresc, dar până atunci, înaintez în vârstă.
2 comentarii:
La multi ani!
@sara- multumesc.Momentan nu e noaptea mea,dar multumesc asemenea.
Trimiteți un comentariu