luni, 24 septembrie 2012

Cu fundiţă

   Acum vreo trei ani, îmi căutam cizme de cauciuc. Bun, nici măcar în mall-uti nu se mai găseau. Nu mai zic, de cele clasice, numai mărimi de la 41 în sus.

    Prin Iulie am văzut cizmele, pe care le doream, stăteau înşiruite pe treptele unei scări şi parcă m-aşteptau pe mine, dar cum Murphy e peste tot, n-aveam banii necesari, la mine. Bine, îi aveam, dar pentru altceva. Tot prin Iluie, dar spre sfârşit, am ajuns iar la magazinul, cu pricina, aveau cizme, dar nu mărimea mea. Murphy şi tot neamul lui. În August ajung hotarâtă, îmi iau neapărat. Îhî, tot el, nu le mai aveau expuse. Deee, când am avut ocazia, am refuzat, na, c-a venit ploaia, au cizme, dar au culori turbate. Şi nu, nu doar acolo, s-au umplut magazine de cime, dar culori şi printuri care mai de care mai strălucite.
   Ce m-a umit, însă, colindând la pas, prin ploaie ?! C-a sosoit o nouă modă/ fiţă, care mie nu-mi inspiră nimic frumos ochiului, mai ales când văd distanţa aceea între picior şi botinele astea:
 

Şi jur, că-n poză arată mult mai bine, decât ceeea ce am văzut eu mişcându-se, pe stradă.
Da, ştiu şi că gusturile nu se discută, dar aşa de urât arătau în combinaţie cu rochii din materiale "pretenţioase".
Sursa foto.

Niciun comentariu: