luni, 12 decembrie 2011

Fantomele prinseră viaţă

      Fără introduceri şi alte cele, direct în "miezul" (am citit undeva,dar nu mai ştiu unde,era o postare serioasă, un comentariu,din care am reţinut asta "e miezul de la Fanta"- daţi-mi palme, scuturaţi-mă bine, dar eu tot nu pricep cum stă treaba cu miezul,coaja sau orice altceva asemănător legat de Fanta) problemei.
      Cum stă treaba?

       Unu: cine-mi ştie patul (sau ar trebui întrebare: cine? Răspuns: copilul fantastic, părinţii Mirunei şi încă vreo doi nepoti, şapte mătusi şi câţiva unchi.Aaaa, staţi, şi popii, că vin în vizite regulamentare, de vreo 10 ori pe an) ştie că singura parte lemnoasă, care iese deasupra nivelului saltelei, e de 5 cm.
        Doi: scrisei cândva, despre fantomele dragi mie, care-mi bântuie cortul,dar nu găsesc acum.
        Trei: nu găsesc, nu găsesc, dar vizita lor îmi lăsă urme aproape adânci.
        "Miezul": eu nu dorm cu perna sub cap (nici sub fund, nici prin alte părţi). Folosesc penra, pentru a sta rezemată dacă citesc sau dacă mă uit la tv, dar atât. După ce o folosesc pentru propriile scopuri, o iau frumos sau stil smuls şi-o aşez la locul ei. Undeva, rezemată de perete şi acoperind maaare parte din partea lemnoasă. Mă depărtez de ea, mă-ntorc cu spatele şi până dimineaţa nu ne mai vedem (asta cred eu, dar nu ştiu cât şi cum mă mişc în somn). Aşa am făcut şi Joi. Ne-am despărţit in mod civilizat, am pus-o chiar într-o nouă poziţie şi... Şi atât, n-a mai urmat partea cu fericirea. Deodată, pe la trei m-a trezit un zgomot.Să staţi bine jos (eu am râs după, recunosc).În fracţiune de secundă, m-a trezit definitv durerea şi-am sărit în mijlocul patului întrebând cu voce tare "care dai mă?". Nu râdeţi, nu? Staţi, c-o să-nţelegeţi.
        Să recapitulăm, dormeam la depărtare de partea lemnoasă, care era şi acoperită de pernă şi deodată mă trezeşte un zgomot de ţeastă picată pe asfalt şi apoi mă trezeşte definitiv durerea. Eeee, s-a-nţeles acum? Nu ştiu cum şi ce poziţie de somn am ajuns să practic, de am picat de la înălţime cu ţeasta de partea lemnoasă, dar ştiu că doare al naibii de tare, chiar şi după atâtea zile.
       Şi da, puteţi râde, dar jur pe roşu, că asta mi-a fost reacţia, sţând în mijlocul patului, să întreb "care dă" şi-apoi să râd.
        Eu cred că vinovate sunt fantomele alea, despre care spuneam că le-am tot căutat ca să pun link.

2 comentarii:

madMe spunea...

Ce drăguță ai fost :)) "Care dă?" :)) Sper să îți treacă durerea repede și să nu mai pățești așa ceva.

Fetita Junglei13 spunea...

@madMe- deci si eu am ras singura apoi si chiar si a doua zi si de fiecare data cand vreau sa imi dau parul din ochi si mi-ating tampla,rad si zic "care dă?"