Două surori

Nu, că Cehov avea trei, astea-s ale părinţilor lor.
Şi-a dorit atât de mult o surioară, încât ziua, în care a "primit-o" a fost pentru ea una dintre cele mai fericite zile. Deşi diferenţa de vârstă dintre ele a fost mare, niciodată nu au fost ihbite diferit. Niciodată nu s-a pus problema că una e mai mică şi trebuie răsfăţată, precum niciodată nu s-a pus problema, că cea mare a fost prima şi a luat mai multă iubire. Nu, ambele au primit aceiaşi iubire de la aceiaşi părinţi. Ambele au fost crescute după aceleaşi principii şi idei, dar fiecare a învăţat ce a vrut. Pe când cea mică se apropia de adolescenţă, cea mare si-a luat zborul şi-a revnit după mulţi ani. De fiecare dată, când cea mare făcea câte o năzbâtie, cea mică încerca s-o acopere şi s-o ajute, nu doar de dragul părinţilor, ci si pentru dragostea, pe care i-o purta. Şi-a făcut multe, şi-au judecat-o mulţi oameni, dar nici că i-a păsat. În ciuda faptului, că cea mare se schimba din ce în ce în mai rău, când a fost nevoie, de a-i salva pielea de la tăiere, tot la cea mică s-a întors.Şi, deşi jurase că n-o să facă asta cât va trăi, a trecut peste jurăminte şi a făcut chiar un împrumut bancar pentru sora ei.
Ai crede că de-acum, ştiind prin ce a trecut, sora cea mare se va întoarce la alte sentimente. Greşit. Într-o zi oarecare, după reîntoarcerea surorii mai mici, sora cea mare i-a spus "nu puteai s-o sfârşeşti p-acolo? Trebuia să te întorci...".
Ciudat, nu? Două surori, aceleaşi lecţii primite, aceleaşi daruri, aceiaşi părinţi.
D-aia nu cred în povestea cu aşchia.