miercuri, 12 octombrie 2011

Dilema biologică

Acum, sincer, fiecare are vârsta, pe care vrea să o aibe.
Adicătelea poţi să ai 50, dacă îţi permite psihicul, poţi crede că ai 20, nu?
Bun, nu ne interesează că Gherghina are 50 şi-l ia ca "omul ei", pe Gheo, care are doar 30, nu, e dragostea lor, e afacerea lor. Totuşi, un sfat pentru Gherghina: fără gelozii absurde peste câţiva ani, fii fată deşteaptă, femeia se trece mai repede decât bărbatul, acceptă realitatea.
Bun, terminat şi cu sfaturile să elucidăm un mister acum:

de ce nu-şi recunosc femeile vârsta? Ce e aşa de grav? Arăţi de 18, deşi ai 34, care e problema? Te confundă lumea cu fetele de şcoală, bun, bine că nu-şi dau seama că mintea e încă la nivelul grădiniţei. Ai 40, dar lumea crede că ai 60? Eeee, asta e, poate că,dacă schimbi ceva la caroserie, s-ar schimba şi părerea altora.
Nu te interesează părerea altora?
Perfect, ai o ciucalată din partea mea (dar nu Vineri, că se supără Sfânta Parascheva), dar totuşi, dacă nu te-ai ruşina, ţi-ai accepta şi vârsta, nu?
Să o luăm alandala, dar cronologic.
Acum 10 ani, m-am angajat într-un loc cu multe femei. Şi când zic multe sunt multe. Unde lucram eu? Cu singurii bărbaţi din firma aia :)) Eu, şefa mea directă şi 12 masculi (reţineţi: de multe ori şefa pleca în deplasări şi eram eu şi restul). Cum toată lumea depinde exact de ceea ce făceam noi, multe dintre multele femei se perindau prin locşorul nostru. Şi era una înaltă, creaţă, cu dotări şi îmbunătăţiri, de îmi fâlfâiau mie ochii la ea, d-apoi lor, dar spre surprinderea mea, de câte ori începeau discuţiile despre inteligenţa fizicul lor, niciodată n-auzeam spunându-se ceva despre Lavinia. Merg o dată sus cu teancul de hârţoage mai mare decât mine pe persoană fizică şi când nebunii mă-ntrebară unde-am fost le spun într-o doară "aţi fi vrut voi să fiţi cu mine, fusei la etaj, la bunăciunea aia de Lavinia".Eee, uite-aici mi-o făcură ei, niciunul, nici măcar un gând al unuia, nimic bun despre ea, din contră. Eu cu a mea "hai că cine n-a ajuns la struguri, bla, bla, la anii ei arată super". Ai, ai, ai, ce-am mai bodogănit eu în gând, când adunam hârtiile de pe jos, după ce mi-au zis că fata are doar 18 ani. Şi cum mă certam singură, că nu ştiu să apreciez, că la 35 cât îi dădeam eu, mi se părea bună. M-am consolat cu gândul că n-am fost singura păcălită şi oricum dacă o întrebai de vârstă, îţi spune 25.
Şi încă o dată întreb: de ce? De ce nu îşi recunosc femeile vârsta?
Bun, mai am şaipişte zeci de mii de cazuri, dar unul petrecut tot acum câţiva ani, în umră, încă îmi trezeşte întrebări.
Veta (nume fictiv) s-a măritat cu Ilie de la Sculărie pe vremea, când eu încă mai credeam că e musai să mănânci săpun de casă ca să faci balonaşe, dar ajunse la urechile mele faptul că Veta e mai în vârstă decât Ilie de la Sculărie. Nici Ilie nu era flăcău, deja trecuse bine de vreo 40 şi avea şi-o căsnicie eşuată pe malul Dâmbului, nici Veta nu mai era proaspătă ca levănţica neculeasă şi la vârsta aia miresele pentru mintea mea era musai să fie tinere. Nu, că nu m-a preocupat prea mult atunci, am înlocuit întrebările cu jocurile (d-aia am acum întrebari existenţiale), dar peste câţiva ani, când Veta era martoră pentru o succesiune s-a nimerit să asist la următoarea discuţie:
el: câţi ani aveţi?
ea (Veta)- 50, acelaşi răspuns că-ntotdeauna, ca cei din jur să nu afle că are mai mult decât Ilie d ela Sculărie.
el: cum?!?!?În bultein scrie altceva.
ea, roşie toată: şi de unde vreţi să ştiu eu ce scrie?
Trecem peste faptul că poate Batman ar trebui să ştie ce scria în buletinul femeii şi întreb încă o dată: de ce îşi ascund femeile vârsta?
Pe Maria, căreia îi spun mereu cât e de frumoasă, de fiecare dată o aud spunând că are 48 de ani. 48, doar atât, dar 48 ăştia îi are de câţiva ani, că nici eu nu mai ştiu de când. Şi zău, e o femei frumoasă, mai mult de 42 nu-i dai (nu, nu-s doar estimările mele, ca-n cazul Laviniei).
Pe Leana, dac-o întrebi, îţi zice 38, deşi anul naşterii ei se termină în 8.
Nu, acum nu zic să-i spui vârsta ta oricărui trecător de pe stradă sau oricărui curios din online, dar de ce să spui că ai altă vârstă, cunoscuţilor? Ca să îi induci în eroare şi să-şi uite ei vârsta reală?
Nu, nu înţeleg de ce-si ascund femeile vârsta.
P.S- pe Lavinia am reîntâlnit-o acum două săptămâni (când m-am gândit să scriu şi asta, dar lenea şi-a spus cuvântul), ea m-a recunoscut, a oprit măsina şi mi-a zis "hai, că ai rămas neschimbată, d-aia te-am recunoscut". În cei doi kilometri, pe care i-am parcurs împreună, m-a întrebat câţi ani am, i-am răspuns şi-am întrebat-o şi eu. Răpsunsul ei? 25. La fel ca acum mulţi ani.
Şi totuşi de ce? De ce îşi ascund femeile vârsta?

4 comentarii:

Mihaeladm spunea...

Nadia, mi-ar placea sa beau o cafea si sa ascult daca povestesti la fel de fascinant si prin viu grai.
Faza cu bine ca nu se prind ca-i mintea de gradinita ... hm, sa stii ca eu in momentul in care imi spun varsta lumea cam incepe sa se prinda ca-i ceva in neregula cu mintea mea.
Iar ca varsta, cred ca suntem cam pe-acolo. Iti scriu maine un mail, ca acum mai am inca niste treburi si-s deja obosita :(

Fetita Junglei13 spunea...

@Mihaeladm- varsta cred ca e aceiasi.A mea oricum e scrisa in text.Prin viu grai sunt mai timida,la inceput,pana fac legaturile :)
Vorbim, astept.

iculici spunea...

mihaela, pe viu e și mai și!!! râzi aproape tot timpul. :)

Fetita Junglei13 spunea...

@iculici- moama, sa ma vezi pe mort cum fac. Pfaii, il mangai cu sare, ii pun paturica si apoi il calaresc si zic "sa-l mancati sanatosi"... Pe procul mort, taiat de Ignat, ce credeai ? :P