duminică, 12 iunie 2011

Gânduri, idei

Descoperii pe fb, că am un nepot gay (pentru cunoscători, adunarea de pe jos: nu acel nepot, nu, înainte de el, am avut şi alţi nepoţi, de la verişoare, nepoţi apropiaţi vârstei mele). Norocul lui, că-i în altă ţară (nu, nu din cauza mea, dar orăşelul din care provine, e plin de oameni cu mentalităţi).
Tot pe fb o găsii pe mama şi pe vecina de vis a vis, într-o poză. Norocul lor (şi-al nostru) că nu se disting bine, nu ele erau ţinta.
Magneţii cu diverse forme şi animăluţe sunt pentru zilele noastre, precum erau bibelourile, pentru zilele mamelor noastre. Oare recunoaşte cineva asta?
Ciudat, mă pierd, când vorbesc la telefon cu o anumită persoană. Oare de ce?
Ni s-a cimentat azi, pentru veşnicie, sentimentul că suntem oameni simpli, dar fericiţi.

Niciun comentariu: