De gandit m-am lasat, atat cat am putut, nu de alta, dar s-ar supara amicii. Cu ce-as putea sa ma ocup? Cu revelatiile. Problema-i ca ma apuca exact, cand nu trebuie. De exemplu ieri, cand viata ma trase iar de urechi, piticul numarul 13, situat in spatele urechii stangi, imi dadu un upercut de dreapta si-mi veni revelatia: "singura cazare asigurata, in lumea asta, e la cimitir". Pai da, ai o casa, o cosmelie, o bojdeuca, un cort, o capita de paie, in care locuiesti, poate veni-ntr-o zi calamitatea si s-alege molozul de ele. S-a dus totul, inclusiv asigurarea.
Ma gandii si la situatia, in care tu alegi sa te transformi in locuitor de vas ceramic, situat la loc de cinste-n barul locuintei amicilor, rudelor, jumatatii tale, ce-acum se consoleaza cu cel mai bun amic/a, de-ti vine sa te-mprastii singur/a, dar ce te faci, daca nu-ti e respectat dorinta? Eeee, n-ajung tot la singura cazare asigurata?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu