marți, 15 februarie 2011

Daca

- i-as putea porunci inimii, ar fi usor. Probabil ca as fi acceptat macar cererea aia serioasa in casatorie. Deci da, nu cerere de palavrageala la un suc, ci direct cerere de stare. Nu pot, zau nu pot. Tocmai d-aia nu dau sperante oamenilor, ci le zic direct. Ce ma deranjeaza (cica ar trebui sa ma simt flatata) e ca se insista, dar daca nu pot. Bun, am inteles ca i-am placut din ziua in care am fost singura, ce i-am zis vreo cateva cuvinte, referitoare la felul, in care zbura cu masina. Bun, am inteles si ca m-a studiat inca de atunci (deci clar am imbatranit, de nu mi-am dat seama) si c-a dedus ca-s multe, care ne plac amandurora. Am inteles multe, dar nu pot.
- as putea porunci si inimii si altor organe, as putea accepta celelalte cereri, mai simple. Dar daca nu pot?! De fapt cred ca, daca as depune un mic efort as putea, dar nu vreau.
Bun, stiu ca e greu sa renunti si ca doare, dar daca ti se spune din start ca nu va fi nimic nu mai e asa de greu, nu? Si eu zic, ca-mi trece si exact, cand mi-e lumea mai senina, hop apare la serviciu domnul asemanator lu' domnu' dracu' si-n gesturi si-n expresii si fizic.Da, nu-mi trece, m-apuca rar si-mi trece greu, dar daca nu a fost sa fie, nu-i, nu m-apuc acum sa-mi declar dragostea pe toate zidurile.
Imi vine sa urlu, nu alta, si nu-nteleg de unde a rasarit drgaostea asta dintr-o data la anumite persoane.
Mda, cuvinte fara sens, le-am scris pentru mine, ca poate uit sa urlu.

2 comentarii:

Lillee spunea...

Daca nu poti, nu poti. Daca nu vrei, nu vrei. Nu trebuie sa te fortezi si mai tarziu sa regreti. :)

Fetita Junglei13 spunea...

@Lillee- dar tot imi vine sa urlu :))
De ce n-or intelege oamenii?