marți, 7 decembrie 2010

Paradoxal

In copilarie, lipiciul nu avea arome, dar era delicios (parerea mea).
Acum are diferite arome, dar nici macar mirosul nu  mai e ca al celuilalt.
Graul creste frumos, dar creste alb si nu stiu la ce varianta sa ma opresc, ori e prea tanar, ori prea carunt:

4 comentarii:

iculici spunea...

:))
NUMAI CAND II SIMTEAQM MIROSUL (ALUIA CU LOPATICA) IMI VENEA SA-L MANANC TOT.
CAT LIPICI AM MAI MANCAT SI EU ... E CIUDAT CA NU MI S/AU LIPIT MATELE :))

:)

PUP.
CU DRAG,
.

Fetita Junglei13 spunea...

@iculici- si la mine e ciudat,ca am scapt de lipici,dar si de guma :))

theAdviser spunea...

Paradoxal... si omuletilor prea tanari si omulenilor prea batrani... trebuie sa le vorbesti la fel... pentru ca te intelegi cu ei intr-o singura limba. in limba lor. daca o stii te vei intelege cu graul tau indiferent daca e prea devreme sau prea tarziu pentru el sa iti mai raspunda in limba oamenilor.

Fetita Junglei13 spunea...

@the Adviser- corect.Am zis mereu ca oamenii batrani sunt la fel ca si cei mici,trebuie sa ai rabdare,sa le explici,sa ii luminezi,dar merita.Eu cred ca m-a inteles,ca a inceput sa fie verde.