Fata tatei

Pe mine, parintii m-au crescut intr-un anume fel. Nu reguli, nu principii, dar mi-a predat tata, de mica, multe lectii despre viata si mi-au prins bine si, zau, daca erau gresite, le eliminam eu, dar nu a fost asa. Cu toate ca, nu de mult, mi-a zis chiar el: "uita tata, tot ce te-am invatat, daca vrei sa traiesti in vremurile astea" simt ca, dac-as incerca sa uit, si lui i-ar parea rau.

Cu o sora mult mai mare, cu veri si mai mari, discutiile despre viata le-am prins, inca dinainte sa-nvat a citi. Eram mica, atunci cand ne-a zis tata, ca doar de noi depinde ce alegem sa fim, dar plangand sa nu ne vada. Si mi-a prins bine, extrem de bine, niciodata n-am venit sa-i spun ca R sau J s-au luat de mine, nu, c-am invatat sa ma apar.Adevarul e, c-atunci, mititca, nici nu se lua cineva de mine, ca se cunosteau cam toti intre ei si-auzeai "asta mica-i nepoata, sau vara sau cumnata lui ..."  si gata, elanurile unora, de a ma acosta se sfarseau brusc.
Ieri am ras, de m-au durut obrajii, cand am aflat, ca un om, trecut de 40 de ani a stat cu frica jumatate de zi, dupa ce a aflat ca l-a cautat tata. Nedumerita fiind, n-am ras din prima, ci doar cand mi-a explicat, ca i-a fost frica, sa nu fi facut vreo gluma cu mine si eu sa m-oi fi plans tatei. De fapt n-am ras doar ieir, ci si azi si probabil am sa mai rad mult timp, de cate ori il vad. Recunosc, am fost si sunt fata tatei, dar niciodata nu m-am dus plangand la el, sa-i spun ca L sau J s-au luat de mine, nici macar atunci cand unii erau de varsta lui, plus ca glumele le-am inteles mereu si, dac-ar glumi cineva in plus, m-as descurca si singura.
Si tot ieri, mi-am amintit ca ma-nvata tata-n copilraie, ca rudele-s asa cum sunt si n-am ce schimba eu. Pe cuvant, nu mi-a fost rusine cu ele, le accept asa cum sunt, precum si ele ma accepta pe mine, cu toate ca mai apropiata am fost de vagabond, decat de directorul lui peste fiert. Mai multe principii avea primul, decat are al doilea (poate am sa regasesc si scrisoare primului si-am sa scriu si cum a ajuns asa- banui ca Nina mi-a ascuns-o, pentru ca o aveam candva pe birou si-mi puneam la nesfarsit La Chilia-n port si m-apuca plansul). Nu am spus niciodata cu cine-s ruda, dar daca se afla nu negam, dar n-am sa-nteleg niciodata, de ce oamenii-s tratati alfel, cand li se descopera arborele genealogic. Insa, jur, c-asta e singura mea ruda, careia i-as baga mintile-n cap, o alta fata lu' tata:

si-am mintit-o, ca vrea cineva sa-si faca asa ceva:

Traiasca mami si tati, ca traiesc si eu pe langa ei, asta e numele rudei mele.
Si tot prefer, prima varianta a fetei lui tata.