luni, 23 august 2010

Poate ca da, poate ca nu

Poate ca  Sigur trebuia sa fiu altfel, pentru vremurile, in care traiesc. 
Poate ca nu trebuia sa simt cum mi se rupe inima, cand zisei "Nu".
Poate ca trebuia sa accept cei 2000 de ron si o alta functie.
Poate ca nu-mi doresc prea multe si d-aia-s fericita.


Poate ca ar trebui sa ma schimb, sa fiu asa cum cred unii ca as fi, o vipera, un om fara suflet, o femeie a dracu, o intretinuta, o mironosita, o fitoasa, dar n-as mai fi eu, asa ca pentru unii sunt cum ma vad ei, pentru altii sunt, asa cum spunea Preda "Fiinţa noastră e la discreţia celorlalţi, nu apari tu în ochii unuia asa cum eşti, ci cum au reuşit alţii să sugereze o imagine despre tine" si pentru prea putini sunt, asa cum ma vad eu.
Poate ca-n vremurile astea, dau cu piciorul la ceva, ce altii si-ar dori, mai ales c-am vazut profesori, ce pentru 150 ron pe zi, o data pe saptamana, prefera sa  presteze ceva, ce niciodata n-au crezut ca vor face, dar prefer sa ma culc obosita si sa ma scol fericita.


Culmea, eu chiar stiu ce vreau de la viata, am stiut de cand aveam 18 ani, doar ca, sper ca momentul ala sa vina cat mai tarziu si sa se mai poata, desi "fratele cel mare" imi tot spune, ca acolo, nu are ce cauta un om, ce nu suporta nedreptatea. 

Niciun comentariu: