miercuri, 30 iunie 2010

Ce sa fac?

Vi s-a intamplat vreodata sa nu stiti ce sa faceti? De fapt sa stiti, dar sa nu fiti siguri, ca aia e solutia cea mai buna?
V-amintiti de colegul din liceu? Dupa ce patru ani, i-am petrecut impreuna intr-o clasa (ieri cand il ascultam pe Dan Spataru, am realizat ca eu chiar am stat in banca a patra de la geam), fiecare a zburdat pe unde a putut si dupa cativa ani buni si rai, de la terminarea liceului, ne-am reintalnit acum doi ani. O data si atat. La inceput am luat-o ca pe o gluma, in liceu eu eram Alice, el Farfuy, eu le ascultam lor toate tanguielile, cand ii parasea "Luminita", le furnizam tigari de la diriga, eram prima, ce le asculta "operele de arta", le faceam unele teze, le inchideam usa de la unl dintre dulapurile, dintr-un laborator si-apoi o trimiteam pe profa de biologie sa aduca una, alta, de se speria biata fata, cand deschidea usa si-i gasea imbracati in cojoace intoarse pe dos. Intre mine si el sau intre mine si alti colegi n-a fost nimic, niciodata, in afara faptului ca faceam nebuni impreuna sau ca ei se luau de proful de sport "daca pui mana si pe asta, esti mort. O vezi, sare la trambulina singura, face totul singura, chiar mai bine, decat noi, nu-i nevoie sa o pipai si pe ea" sau de proful de chimie "daca treci de banca a treia si vii s-o compatimesti "parinteste", managind-o cu mana, pe spate, iti da una-n gura. Iti da ea, iti dam si noi, c-asta mica nu tace, precum restul". Atat, niciodata nimic altceva si-acum doi ani a inceput nebunia. Repet, credeam ca-i gluma la-nceput, gaseam din cand in cand, cate un mesaj pe mess (doar asa comunicam), apoi mi-a aflat numarul de telefon. Schimbi numarul pentru un nebun? Nuuu, mergi inainte cu Dumnezeu si nu-i raspunzi. O data, de doua, de trei, de j ori, apoi liniste si-am crezut ca am scapat. Gresit, nebunul a revenit de ceva vreme si-acum marea surpriza, cum si-n ce fel a facut, habar n-am, dar pe o raza de 118 km, de unde locuieste si pana aici, alt loc de munca, n-a vrut sa gaseasca, decat unde lucrez eu.
E prima data, cand nu stiu ce sa fac, fara sa se alarmeze oamenii din jur si momentan singura solutie a fost asta "se angajeaza domnul, il dai pe tura cealalta, orice ar fi".
Cum naiba scap eu de nebun, fara sa apelez la altii?

2 comentarii:

Unknown spunea...

IGNORE!
Suferi de amnezie. Nu-l stii, nu-l cunosti, habar nu ai cum il cheama.
Te abordeaza, da-l cu 5 in 1 sigur merge :))

Fetita Junglei13 spunea...

@Veronica- la 5 in 1 m-am gandit si eu. E printre putinele dati,cand mi-e un pic teama,pentru ca stiu ce-mi zice,pt ca-l stiu cat e de nebun.Mi-as schimba si traseul de mers la serviciu si programul si-as adopta si stilul motorizat,dar or sa se sperie altii,cum sa le explic ca dintr-o data aleg sa merg cu masina,cand timp de un an de zile m-au tot bombardat cu treaba asta si eu "nu si nu,alea 10 minute le prefer pe jos"