duminică, 21 februarie 2010

Păsăricaaaa

Ştiţi că-mi place să m-amuz. Cui nu-i place? Numai că eu de mult prea multe ori m-amuz cu alţii (nu pe seama lor) pe seama vorbelor ce le scot. Dacă tata, atunci când a vrăjit-o pe mama, să înmulţescă specia, a făcut-o râzând, eu n-am nicio vină. Nu vă-nşir ce zic şi cum fac oamenii să râdă, doar că în urma unei discuţii inteligente, despre exhaustivitate şi anticonstituţionalitate, am fost descoperită şi cât am încercat să nu fiu remarcată, dar deja era prea târziu, numai că n-am putut să mă abţin. Trebuia să rămân cu privirea de inteligentă, dar n-am putut, deja mă obosea discuţia şi-a fost o forţă mai presus de mine, ce m-a învins.
Totul a început aşa: oameni deştepţi, plictisiţi, discuţii şi mai plictisitoare, oameni normali (fiecare defineşte normalul cum doreşte), ce asistă la aceleaşi discuţii plictisitoare, dar care între timp mai strecoară şi câte o glumă. Eu în a doua echipă, ascult la primii, mă distrez singură, în interiorul meu (mă amuză mult oamenii, ce spus câte ceva despre o anumită situaţie, sau despre anumite persoane, fără a le cunoaşte), încerc să mă abţin şi reuşesc o mare perioadă de timp, până când urechile mele, deja n-au mai suportat: păi bine domne', cum să vorbeşti, despre cineva, să spui că te-ai întâlnit la cafea acum două zile cu el, când el e plecat din ţară?! Şi-am reacţionat, fără să-mi pese, ce şi cu cine stau de vorbă (mda, mi s-a mai spus, că am să sfârşesc tragic, dacă nu învăţ să tac) şi de-aici discuţia inteligentă a luat o altă întorsătură, ceea ce m-a amuzat şi mai mult. Numai că la un moment dat, am auzit faimoasa expresie "ţi-a ieşit un porumbel pe gură". L-am căutat, am martori, i-am spus persoanei, ce a grăit, că-i o norocoasă, la cât valorează unii porumbei, în două luni uită de rate şi foame. L-am căutat degeaba, că nu l-am găsit, dar zbangggg, întrebare(normal): de ce nu poate să iasă un cuc pe gură? (aloooo, cucul, pasărea aceea singurică, da?, nu alţi cuci). Să stai de vorbă cu cineva şi dintr-o dată să-i spui: stai puţin, că mă jenează ceva pe gât, trebuie să-i mai tai aripile cucului ăstuia. Da' ce, proumbeii sunt mai şmecheri sau ce? O coţofană, o ciocănitoare, pupăză sau orice altă pasăre nu poate ieşi? Ei bine, mie-mi ies cuci pe gură (am specificat de care) şi melci, fără case.

3 comentarii:

iculici spunea...

CASELE MELCILOR ÎS LA MINE. :))

PUP.

Lillee spunea...

Bine ca ai specificat de care cuci. Deja ma pregateam...dar mi-ai taiat elanul ( animalul ala de seamana cu cerbul)
Dar de ce trebuie sa tinem pasari in gura? Mie nu-mi plac pasarile. Cu melcii sunt de acord. :))

Fetita Junglei13 spunea...

@iculici- sa nu-mi iei chirie
@Lillee- paote ma ataca protectia animalelor,dar am pe cine da vina, ca si mie mi se taie elanul.