Dacă nu-mi spunea elefănţelul că mă iubeşte, nu puteam să dorm, vaaiii, vaiiii ce supărată sunt.
Măcar nu mi-a spus Dumbo, vaaaaaiii ce supărată sunt, dar îmi trece, că mă fac că-i soare. De ce trebuie să mă fac doar că plouă? Sincer, mi-aş dori să mă fac că ninge, dar la cât a recuperat iarna asta, pentru iernile din urmă, asta ar mai trebui, să mă fac şi eu că ninge ca mi-ar sări în cap (şi nu-l am mare, nu ştiu câtă greutate ar suporta) o mulţime de lume. Da' şi elefănţelul e sincer până la urmă, uite cum mă trimite el într-un final, exact acolo, unde mi-e locul, la bucătărie, la oale şi ciaune, nu ştiu să mânui cratiţa, decât ca mijloc de autoapărare.
Şi uite cum o să am ghinion şapte ani. Vaaaaaiiiii, ce nenorocire.
Un comentariu:
Pai daca nu-ti spun iepurii, ursii si in cazul de fata elefantii, ca te iubesc, e de rau. Asa am auzit eu de la un raton...Nu stiai ca dragostea si animalele sunt strans legate?
Iar cu ghinionul din mass-ul ala chiar m-ai speriat. Cred ca ma pandesc vreo 500 de ani de ghinioane :))
Trimiteți un comentariu