miercuri, 9 decembrie 2009

Corbii

Era o femeie simpla, urma cursul raului, avea 2 copii, un sot minunat si era fericita, pana intr-o zi, cand vocea de la capatul firului i-a dat cumplita veste, "Ce ma fac? Ce le fac lor? De ce noi? De ce el?" a gandit atunci, dar a luat viata in piept si s-a resemnat in fata sortii. Nu avea de unde cere ajutor, familia lui, a urat-o chiar si dincolo de moartea acestuia. Cu toate astea, nu si-a pierdut credinta si speranta, a incercat sa nu arate copiilor, cat ii e de greu. Intr-o zi i-a iesit in cale o fosta colega de liceu, acum cu propria afacere, au depanat amintiri, si-au povestit viata una alteia si uite asa viata Olgai s-a schimbat, gasindu-si acum si-un serviciu ce o ajuta mai mult, in a-si intretine puii. Timp de 20 de ani, s-a descurcat cum a putut in hatisurile vietii, puii au zburat fiecare pe drumul lui si s-a trezit dintr-o data singura. "O sa am timp si pentru mine" a zis atunci si a inceput sa-si ofere ei, mai multa atentie. Schimbarea ei a fost remarcata si de el, iar cererea in casatorie a fost ceva firesc si-a fost acceptata la fel de firesc. Doar ca, acum s-au napustit asupra ei corbii. I-a ascultat cu atentie, desi la inceput nu i-a venit sa creada, s-a lasat haituita, nu s-a aparat, a inteles ce vroiau si le-a oferit exact ce si-au dorit. Olga si-a facut testamentul, lasandu-le toata averea si astfel, corbii si-au abandonat prada, au zburat din nou in inaltul cerului. Doar de sarbatori mai vin si cer sa li se dea cate ceva. Olga si-a recapapt linistea, alaturi de sotul ei, cu toate astea nu se simte implinita. Puii ei, deveniti peste noapte corbi, puii pentru care s-a sacrificat aproape toata viata, au secatuit-o acum.

P.S- Asta face parte din povestile de viata adevarate, doar numele personajelor nu sunt reale.

2 comentarii:

realbadpisy spunea...

Urat, din partea copiilor..la naiba!! trebuia sa lupte, sa nu le dea nimik..poate se mai trezeste sarac femeie si fara casa...am mai vazut eu cazuri..:(

Lillee spunea...

Sunt multe cazuri de acest gen. Cunosc si eu vreo 2-3. Nu-i pot intelege pe oamenii ce procedeaza astfel...dar totusi ei exista.