, că-n rest avem de toate. Îmi plac campaniile electorale, la sat, mai mult decât la oraş, pentru că la sat, se vede totul altfel. Satul meu (nu-i al meu, că nu mi-au lăsat strămoşii scris in niciun letopiseţ), ca şi altele, acum e colorat şi împărţit: cei din vale sunt roşii (pe principiul "nu contează ce am fost, ce am zis, ce cred cu adevărat, ne vopsim la fiecare campanie"), ăştia din deal suntem galbeni (pe principiul "oricum noi nu aparţinem nimănui, dar ăla galben a făcut ce ne-a promis"), pe alocuri mai găseşti câte un portocaliu (pe principiul "oricum nu votez cu el, dar dacă nu pun afişul şi nu merg la vot, mă dă afară de la serviciu). Ăia albaştrii, de vreo 2 campanii, s-au dat deja cu ăia roşii si se mai întreabă Trinebunu de ce are un procent aşa de mic. Verzii nici nu mai contează, aşteaptă să treacă totul şi-abia atunci ştiu cu cine sunt. Cel mai bun loc de dezbatere, e bodega, dar să nu te pună piticii să faci vreo glumă cu vecinul "eu sunt M şi-ti dau 100ron, să-l votezi pe B", că te trezeşti cu edil, pupător încurător 2 şi încă vreo 3 la poartă. Nea Gheorghe din capu' la sat, nu mai e frate cu ţa Veta, că unu-i mov şi altu-i crem, ziarele nu se mai cumpără, le găseşti dimineaţa în poartă, azi unul, mâine altul şi uite-aşa mai trece o campanie.Mă rog să fie campanii cel puţin o dată pe an, uite aşa se mai schimbă câte ceva în bine. Am fost mereu la vot, măcar dreptul de a înjura, l-am avut, merg şi anul ăsta, dar anul ăsta merg pe mâna lui (sper să nu-l doară prea tare).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu