De-a baba oarba

Recunosc, m-am îndrăgostit. De mică nu am putut să sufăr naţia asta, dar unul mi-a venit de hac; are nişte ochi, ce mă hipnotizează şi încă nu mi-am revenit. Pare imposibil, dar mi-e dor şi nici măcar în poză nu îl mai văd, pentru că se ascunde de mine şi nu înţeleg de ce; mai ştiu că "persoanele destinate să se întâlnească, se vor întâlni, aparent întâmplător, dar exact când trebuie." Şi ea vroia unul (şi după 38 de ani a fost arestată pentru prostituţie), dar negru... pentru că, recunosc, iubesc un motan.

P.S- Oare de ce s-o ascunde motanul? De frica lui Calu? De frica mea?