Din anumite motive dispun de veselă d-asta, pe care o împrumută mama la cumetrii şi e răsplătită apoi. Numai că, dacă răsplata încape pe mâinile mele, e grav, eu o confund şi mă risc (nu e o noutate asta). Acum vreo căţiva ani, mare chef în cartier, joc şi voie bună, bineînţeles vesela trona si păta feţele de masă, ale mamei (nu-s alea din lada de zestre, nu, sunt de la tata), aşa că hai cu răsplata apoi. Numai că domn' ginerică, mare muncitor la ceea ce mai rămăsese din întreprinderea de textile s-a gândit să-i facă o surpriză. Cum eu găteam, un ou prăjit, atât ştiu, atât fac şi din când în când o salată de degete. Ce, râzi? Las' că ştiu bucătari şefi ce pun la prăjit în suc. Iar am deviat, precum deviază un politician, când îi adresezi o întrebare. Bun, zic, cu oul ăsta merge şi-o gură de vin alb şi-i dau direct cu sticla. Oi avea eu privilegiul să n-am miros mereu, dar atunci aş fi avut nevoie. Că mi-a laut foc limba si jumate de oră am făcut spălături cu furtunul de la pompa. Bine ca nu a fost nevoie de spital, că ăia avizi după scandal deja scriau că "tânără, în pomul vârstei (nu vreau eu floarea), a vrut să-şi albească dinţii şi s-a albit definitiv". Aaa, n-am zis despre ce era vorba, era esenţă de clor şi mi-am amitit de asta, pentru că acum câteva zile, fiind în curăţenie de toamnă (de fapt, e cu un scop, dar asta mâine), era totul de-a valma şi ea, vedeta mea, deşi am strigat la ea, m-am agitat, am dat din mâini, precum "pescăruşii" (asta nu ştiu să traduc, dar aşa mi s-a spus şi primul pescăruş pe care-l văd, îl prind şi-l torturez până îmi spune unde şi-a ascuns mâinile) a păţit la fel, cu o pastilă de cloramină. Pff, că acum nu mai scăpam, clar.
De fapt titlul nu ştiu dacă e adecvat, ar fii trebuit ceva "ai grijă ce bagi în gură", sau poate nu.
