Midnight caller

Şi eram hotărâtă să vă spun despre criză şi necriză, despre Cichi Cean şi decretul 400 şi toate erau de râs, dar ... vă amintiţi filmul ăsta (măcar unii dintre voi) ?

Ora 00:28 trag cu nesaţ dintr-o ţigară, gândindu-mă că eu le las, dar nu mă lasă ele pe mine, când trinccc. Cine poate să mă sune la ora asta decât ea, colega mea, să mă întrebe despre "criză", gândesc eu cu voce tare, mai ales că liniuţele alea din colţul din stânga sus a lu' celularu' lu' je nu se mişcă toată ziulica (de fapt şi cele ale colegilor mei sunt în aceeaşi situaţie, cred că-s in grevă japoneză, doar afară mai le vine cheful de dans şi sar zglobii de la 1 la 5). Nu, nu-i ea, e chiar o surpriză şi nu andreea, e ceva neaşteptat, e ... de fapt nu, a fost doar o părere şi nici măcar nu a zis la revedere. Aşa că am băgat eu nişte muzichie şi-am plecat zglobie. Tată numa'-n versuti o ţin.